Pardon!				    	    	    	    	    	    	    	    	    	    	5/5							(7)

Pardon!

Puteți repeta? Că mă uitam în altă parte. smile

CS LEWIS
Să presupunem că nu există inteligență in spatele universului. Nici o minte creativă.
În acest caz, nimeni nu mi-a proiectat creierul pentru scopul gândirii. Este doar că atunci când atomii în interiorul craniului meu se întâmplă, pentru motive fizice sau chimice, să se aranjeze într-un anumit fel, asta îmi dă un produs secundar: senzația pe care o numesc gând.
Dar cum pot avea astfel încredere în gândirea mea ca fiind adevărată? Este ca si când te-ai supăra pe o ulcea cu lapte sperând că ea va stropi masa oferindu-ți o hartă a Londrei.
Dacă nu pot avea încredere în propria mea gândire, desigur că nu pot avea încredere în argumentele care duc la ateism și astfel nu am niciun motiv să fiu ateu sau orice altceva.
Dacă nu cumva cred în Dumnezeu, în rest nu pot să cred în gând: deci nu pot folosi niciodată gândul ca să nu cred in Dumnezeu.”

Yup!

Neavând o moralitate intrinsecă (conform teoriei evoluției, gândul este doar rezultatul unui proces bio-chimic, deci este amoral), gândirea nu poate fi îndreptățită să emită vre-o judecată corectă despre ceva. Nimeni nu poate vorbi corect despre nimic, fiindcă presupusa corectitudine nu ar fi de fapt decât o reflecție subiectivă (lipsită de repere corecte) asupra situației examinate.
Nu crezi că există o încărcare morală fundamentală a ființei umane, cu obiective și îndatoriri comunitare? Nu poți vorbi nimănui despre nimic.

Evaluează

Dacă ți-a plăcut, distribuie.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *